Atributii de mire…
October 6, 2017
Visuri de tanar antreprenor
February 3, 2018

Priveam cu ceva timp in urma portretele de nunta ale bunicilor mei, atarnate la loc de cinste in dormitorul lor. Bunicul nu mai este, bunica acum bolnava probabil ca nu isi mai gaseste aceeasi placere in a-l privi, gandurile ei se avanta mai degraba inspre boala si nu inspre lucruri atat de indepartate cum ar fi casatoria lor.
Acum mai privesc doar eu tabloul acela minunat… din cand in cand, atunci cand mai ajung acasa. Imi proptesc involuntar barbia in podul palmei, inchid ochii si incerc sa imi imaginez cum a fost acea zi, ziua in care bunicii si-au unit destinele…

Cand vezi portretul acela ti se pare aproape de perfectiune: el mandru, cu ochii limpezi privind la mireasa lui, cu barbia usor ridicata, ea cu fata atat de curata, de pura, avand un zambet usor pueril. Ma uit si incerc sa gasesc vreun defect… niciunul!!! Incerc sa citesc ceva in privirile lor si nu reusesc sa inteleg totul dar vad speranta, vad doi tineri senini pregatiti pentru o viata noua, pregatiti sa treaca impreuna si prin bune si prin rele!

Pot sa imi imaginez acum ca au mers sa se cunune cu inimile deschise, curate, ca au sorbit fiecare cuvand al preotului incercad sa invete ceva, sa inteleaga ce au de facut mai departe. Apoi au plecat de mana, cu privirile atintite unul spre celalalt, pregatiti sa celebreze uniunea lor. Cred ca au avut o petrecere pe cat de simpla pe atat de frumoasa, alaturi de oamenii cei mai dragi si mai apropiati. Nu se gandeau la „ luna de miere”, se gandeau cum sa cladeasca impreuna o viata linistita, cum vor munci pentru a le oferi copiilor lor tot ceea ce au nevoie, cum ii vor creste si ii vor educa impreuna. Cu siguranta ca s-au bucurat deplin de acea zi si acest lucru a ramas intiparit pe vecie in portretul de pe peretele lor!

Mai este oare astazi la fel? Mai vezi aceeasi puritate si fericire in portretele nostre! Eu nu am vazut in prea multe… vad oameni cu priviri extenuate care au alergat spatamani intregi pentru a pune la punct ziua nuntii lor si nici macar nu au mai apucat sa se bucure… Ziua nuntii nu mai inseamna pentru multi dintre noi o celebrare a dragostei, placerea de a fi inconjurati de oameni dragi, a devenit o zi in care incerci sa ii multumesti pe altii uitand ca este despre voi, despre dragostea voastra, despre povestea voastra.

Oare o sa mai ajungem vreodata sa avem acel portret perfect, pur, incarcat de emotie portret ca al bunicilor nostri?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

7 + 15 =

Contact